Mănăstirea Golia este situată în zona de nord-est a Iașului și aceasta apare ca o fortăreață medievală de apărare, fiind alcătuită din ziduri, turnuri de incintă, porți de metal și lemn înalte care se află la intrarea în biserică.

Mănăstirea Golia este un important lăcaș de cult în orașul Iași, aceasta fiind ctitorit de marele logofăt Ioan Golia din secolul al XVI-lea, iar denumirea acestei mănăstiri apare în documente în vremea domnitorului Ieremia Movilă în anul 1606, fiind închinată unei mănăstiri grecești (Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte).

Există și o legendă legată de fondarea mănăstirii Golia și anume că boierul Ion Golăe ar fi construit această mănăstire pentru a cuceri o fată frumoasă, dar orfană pe nume Ana, care jurase că nu se va căsători decât cu cel capabil să contruiască un adăpost durabil ce putea face față atacurilor împotriva vecinilor. Prin urmare, logofătul a decis ca să ridice un turn înalt ,,din care să vadă dincotro vine pericolul”, iar ca să micșoreze primejdia pângăririi acestui loc, a construit o biserică de piatră.

Trebuie menționat că biserica veche a fost refăcută de către Vasile Lupu în perioada 1650-1653, și ulterior finalizată de către fiul său Ștefăniță Lupu, deosebindu-se de bisericile ortodoxe moldovenești prin stilul arhitecturii, respectiv îmbinarea stilului baroc cu cel bizantin.

Zidul înalt care înconjoară mănăstirea este prevăzut la colțuri cu turle ridicate în anul 1667, precum și un turn clopotniță refăcut în anul 1900. Zidurile au o înălțime de 9 m și o grosime de 1 m, având la bază un brâu de sprijin în interior (în trecut a fost prevăzut cu o pază care patrula noapte de noapte). În interiorul mănăstirii se păstrează și casa în care a locuit scriitorul Ion Creangă în perioada în care a fost diacon la Golia (1866-1872), care ulterior a devenit muzeu (1955) fiind adunate materiale documentare privind viața și activitatea lui Ion Creangă la mănăstire.

Pe lângă Casa în care a locuit Ion Creangă în perioada cât a fost diacon, în cadrul mănăstirii Golia se află Casa Apelor construită în 1766, cu ajutorul meșterilor aduși de la Țarigrad și cu apa adusă din lacul Ciric ce se vărsa într-un bazin, iar de acolo în fața cișmelei (cișmeaua este realizată în stil baroc constantinopolitan și datează din perioada lui Alexandru Moruzi).

Un alt aspect interesant care face parte din cadrul mănăstirii Golia este turnul care are o înălțime de 30 metri, iar cei care vor să vadă panorama orașului Iași trebuie să urce 120 de trepte. În turnul mănăstirii se găsesc două caturi boltite, o cameră a clopotelor, o galerie superioară și terasa, acesta fiind unul din simbolurile orașului. În trecut a servit drept închisoare ocazională, iar apoi ca adăpost în timpul ciumei (1819) și în timpul asediului din 1821 condus de Alexandru Ipsilanti.

Incendiile din anii 1678, 1733-1735 și 1786, precum și cutremurul din anul 1738 au făcut ca mănăstirea să fie reconsolidată și ulterior să-i fie schimbată fațada. Mănăstirea de altfel a căzut pradă legii secularizărilor din 1863, precum și a unor noi lucrări de consolidare care au durat aproape jumătate de secol (1900-1947), urmând ca în 1992 să-și recapete vechiul statut de biserică parohială.

În prezent, Mănăstirea Golia este un important centru cultural, adăpostind astfel Centrul Cultural Misionar Doxologia (prin care se urmărește comuniunea dintre tradiția rugăciunii lăuntrice și cultura românească) care aparține de Mitropolia Moldovei și Bucovinei și totodată este o importantă atracție turistică a orașului Iași.