Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” este una dintre cele mai cunoscute biserici ortodoxe din municipiul Iași. Este o biserică frumoasă atât prin arhitectură, cât mai ales prin istoria sa legată ireversibil de trecutul capitalei Moldovei. Construită de către voievodul Ștefan cel Mare între 1491-1492 în preajma vechii Curți Domnești (localizată de arheologi între Palatul Culturii și Casa Dosoftei), biserica a fost refăcută între anii 1884-1904 de arhitectul francez André Lecomte du Nouy (renovare ce a născut polemici aprinse la vremea respectivă), prin demolarea și reconstruirea acesteia pe vechea fundație a ctitoriei ștefaniene și aproximativ în forma sa inițială, fiind înlăturate adaosurile ulterioare din timpul lui Alexandru Lăpușneanu și Antonie Ruset.
Începând din secolul al XV-lea, domnitorii Moldovei au construit curți domnești în principalele orașe ale țării. Curtea domnească din Iași este atestată pentru prima dată într-un document din 8 octombrie 1434. Voievodul Ștefan cel Mare a poruncit refacerea vechii curți voievodale, precum și construirea unei biserici cu hramul „Sfântul Nicolae”, în preajma curții domnești, înspre est, locașul fiind finalizat, potrivit pisaniei, în data de 10 august 1492.
Cu timpul, biserica a suferit avarii, fiind reparată în multiple rânduri. Unii cercetători presupun că prima reparație a fost făcută după invazia turcilor din 1538, când este posibil ca lăcașul de cult să fi avut de suferit. În a doua jumătate a secolului XVI, bisericii i-a fost adăugat un pridvor cu o clopotniță de piatră deasupra. Călătorul rus Trifon Korobeinikov, care a vizitat orașul Iași în 1593, menționează aceste adăugiri, precum și faptul că biserica era pictată și în exterior.
Biserica a fost profanată în iulie 1672, cu prilejul trecerii prin Iași a sultanului Mehmed al IV-lea în drumul său spre Polonia, când a fost transformată temporar în moschee. În următorii trei ani, lăcașul de cult a rămas închis până la urcarea pe tron a domnitorului Antonie Ruset (1675-1678), când a fost refăcută și resfințită. În prima jumătate a veacului al XVIII-lea bisericii Sf. Nicolae Domnesc i s-au adăugat încă două altare: unul închinat Sfântului Ştefan iar celălalt Sfintei Varvara, între cele două paraclise aflându-se un pridvor.
Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” a fost de-a lungul timpului, un focar de cultură românească. Aici a funcționat tiparnița mitropolitului Dosoftei, primită de acesta în 1680 de la patriarhul Moscovei. În această tipografie au apărut cărți în limba română, printre care: Molitălvnic de-nțeles (1680), Viața și petrecerea sfinților în patru volume (1682-1686), Parimiile preste an (1683), Dumnezeiasca Liturghie (1683), Octoihul (1683), Tâlcuirea evangheliei (1697).
Mitropolitul Nechifor al Moldovei deschidea în 1749 școala de la Biserica Sfântul Nicolae Domnesc. Având un caracter religios, aici puteau învăța atât copiii orășenilor, cât și copiii țăranilor liberi. Această școală a fost reorganizată de mitropolitul Iacob Putneanul, devenind una dintre cele mai renumite instituții de învățământ din Moldova, alături de școlile de la mănăstirile Neamț și Putna.
Biserica, așa cum se prezintă astăzi, este rezultatul ultimei restaurări generală a avut loc între anii 1888-1904. Vechiul edificiu a fost dărâmat și reconstruit din temelii. Deşi biserica a fost reconstruită cu fidelitate, arhitectul francez Lecomte du Nouy a eliminat contraforturile şi a înălţat turla pe o bază octogonală. Arhitectura exterioară conbină în mod armonios piatra, cărămida aparentă şi teracota dispusă în discuri policrome. În firidele din registrul superior apar pictate în frescă un număr de 282 de sfinți. Interiorul bisericii este rezultatul restaurării din timpul domniei lui Carol I. Pereţii şi bolţile sunt acoperite de o frescă monumentală, pe fond albastru.
Fiind biserică domnească, ea a fost înzestrată în decursul timpului cu multe obiecte de cult valoroase, în special de către domnitorul Antonie Ruset. Majoritatea obiectelor de cult oferite acestei biserici de către Ștefan cel Mare s-au pierdut. Între obiectele de valoare care se află în patrimoniul bisericii, menționăm următoarele:
– două sfeșnice de bronz masiv, înalte de 1,72 m, donate de Antonie Ruset. Acestea au stema Moldovei pe bulbul din mijloc, cu inscripția: Antonie Ruset voevoda i gospodzu.
– un fragment din îmbrăcămintea unei icoane de argint, datată în 17 martie 1761
– un chivot de argint aurit, având sculptată pe el stema Moldovei. Acest obiect a fost dăruit de Antonie Ruset în 1678.
– un aer din catifea brodat cu fire de aur
– un panaghiar lucrat în lemn și ferecat în argint aurit, dăruit de Antonie Ruset la 8 aprilie 1678.
– Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” este cel mai vechi edificiu religios din Iași?
– După mutarea la Iași a capitalei moldave, în această biserică au fost încoronați (după modelul împăraților bizantini), aproape toți domnitorii Moldovei?
– În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în perioada 1677-1682, biserica a îndeplinit rolul de catedrală mitropolitană?
– În anul 1693, domnitorul Constantin Cantemir a fost înmormântat în această biserică, la slujbă participând patriarhii Ierusalimului, Antiohiei și Alexandriei, precum și un reprezentant al Patriarhiei Constantinopolului?
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc se află în centrul orașului Iași, în zona Palatului Culturii